"Comoara" de la Perla Venusului

Nu ştiu vouă, dar mie mi-e foarte dor de mare… În amintirea zilelor însorite, vă propun un material “răcoros” de vară… Enjoy!

O voce caldă, puţin răguşită, ochi ageri de sportiv, un talent înnăscut care îl face să jongleze tacticos cu arta sunt doar câteva din lucrurile care reunite formează personajul ,,Kenny”. Cornel Varniote, pe adevăratul său nume, Kenny este M.C., voleibalist, artist, tatuator, pe lângă faptul că deţine şi funcţia de „profesor de sport”, fiind un  mare iubitor de copii şi un bun cunoscător al caracterului uman.

O perlă a Venusului

Când ziua începe să crească tot mai mult, când soarele nu ar vrea cu niciun preţ să  coboare de pe bolta albastră, litoralul prinde viaţă. Încet, încet se dezmorţeşte din somnul de peste an, întâmpinându-şi oaspeţii. Are şi un invitat de onoare, pe care îl aşteaptă cu nerăbdare. Este vorba de prietenul său Kenny pe care îl va găzdui, ca în fiecare an pe cea mai frumoasă plajă a sa, Perla Venusului, un loc plin de vrajă şi poveste. Fiind un om de cuvânt, Kenny soseşte, împreună cu fii săi, fiind foarte recunoscător pentru primirea care i se face. Marea îl salută, nisipul îi cunoaşte paşii, iar soarele îi trage prietenos cu ochiul. Decorul fiind complet şi avându-l alături pe „maestrul de ceremonii al litoralului”, turiştilor nu le rămâne decât să-şi deschidă sufletul şi mintea pentru ceea ce urmează: distracţie şi magie. Încă de la cele mai fragede ore ale dimineţii, când plaja abia e gâdilată de paşii unor turişti matinali, M.C.-ul este înarmat cu voie bună, muzică de calitate şi câte o dedicaţie pentru cei care au făcut efortul să se trezească. Pe măsură ce soarele îmbrăţişează tot mai strâns litoralul la pieptul său, oamenii vin să prindă şi ei o „raza de culoare”. Cei care aleg Venusul, pot fi surprinşi trecând pe plajă de dedicaţiile M.C.-ului:,,Îmi place să surprind lumea cu dedicaţii originale şi spontane. Reţin uşor numele, chipul oamenilor, dar şi localitatea din care sunt. De multe ori, mi se întâmplă să întâlnesc oameni pe care nu i-am văzut de ani buni şi le spun exact din ce localitate sunt” povesteşte Kenny. Sociabilitatea sa face ca an de an să câştige respectul şi prietenia multor oameni.

Mulţi revin la Venus din „vina sa”, din cauza spectacolului neîntrerupt de care se bucură doar aici. În afară de dedicaţiile care reprezintă „deliciul” activităţii sale de M.C. Kenny organizează diferite concursuri de dans pentru cei mici, concerte pentru toate vârstele, având invitaţi celebrii, precum Gheorghe Ghiorghiu.

Seara, distracţia atinge punctul culminant în jurul nelipsitului foc de tabără, pe ritmul celor mai alese piese: „E o nebunie curată. Petrecem în fiecare noapte până în zori! Oamenii nu se mai satură de dans!” spune el vesel.

Se hrăneşte cu artă

Dincolo de faptul că e scânteia care aprinde focul distracţiei la orice oră din zi sau din noapte, Kenny are un suflet sensibil. Un suflet care simte nevoia de frumos. Şi unde se poate ascunde cea mai pură frumuseţe, dacă nu în artă? Ascultându-şi glasul interior, a ştiut exact ce are de făcut. A urmat astfel, Liceul de Artă din Sighişoara, secţia pictură-sculptură, unde talentul său înnăscut a primt o îndrumare profesionistă. O dată fundaţia ridicată, nu i-a rămas decât să-şi construiască propria „galerie de artă” în cel mai original mod, realizând ceea ce mulţi nu se încumetă să facă. Printre cele mai noncomformiste abilităţi ale sale se numără: scrisul mesajelor pe scoici, melcişori sau boabe de orez. La 52 de ani, ochii săi ageri nu dau greş, performanţă realizată prin multe ore de muncă. Este capabil să scrie atât de „milimetric”, încât şi privirea unui om normal are dificultăţi în desluşirea mesajelor inscripţionate. „Nu o dată clienţii m-au lăudat fără să ştie ce le-am scris pe scoici, melcişori ori boabe de orez. Nu-i chiar o misiune uşoară, recunosc, asta mă face special în branşa mea”. Un alt atu al său este faptul că niciodată nu s-a ferit de provocări, de lucrurile grele. A reuşit performanţa de a aşeza într-un melc o poezie de şase strofe şi un vers pe o boabă de orez. Pentru a face astfel de lucruri e nevoie de pasiune, după cum spune şi artistul: „În tot ce fac pun pathos”, care se implică afectiv şi în relaţia cu oamenii. Îi place să dăruiască lucruri unice, care să-i lase pe oameni „cu gura căscată!”

Un tatuaj în cinci minute

O altă zonă a picturii mult exploatată de Kenny este cea a body-paintingului: „Nu sunt ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin tatuator. Şi asta pentru că eu fac, ce-i drept, tatuaje, dar acestea sunt mai mult desene pe piele (realizate cu ajutorul markerelor) care dispar în cel mult trei zile.” Kenny nu este de acord cu ideea tatuajului în sine, pe care îl consideră toxic: „Eu nu distrug pielea, doar o nuanţez.” Priceperea sa şi anii de practică intensă se remarcă la realizarea fiecărui tatuaj, care nu durează mai mult de cinci minte. Este foarte solicitat, mai ales de tineri. El consideră că tatuajele sale îi ajută pe tineri să-şi potolească „setea de a se marca” şi îi face să conştientizeze că un tatuaj permanent e o decizie luată pentru toată viaţa. Însuşi Kenny are un tatuaj făcut în tinereţe, despre care spune: „A fost o prostie de moment, o euforie a vârstei.” Doreşte ca experienţa sa să fie de folos şi altora, astfel: „Eu ofer o alternativă.”, ,,Sunt 13 ani de când bat în lung şi în lat plajele de pe litoralul românesc cu markerele de diferite culori în buzunar. Obişnuiţii staţiunii mă cunosc şi de fiecare dată când dau ochii cu mine, îmi cer să le mai pictez ceva pe braţ sau pe picior.”

Hotele cu semnătura sa

În portofoliul său intră şi lucrări mari, lucrări de design interior şi exterior, iar Hotelele din Venus- Neptun sunt dovada vie a măestriei cu care lucrează, firmele lor fiind inscripţionate de Kenny: „În fiecare vară petrecută la mare am lăsat aici un semn al prezenţei mele.”

Voleiul – o artă

Pe lângă dedicaţia sa pentru tot ce înseamnă artă, Kenny este un mare iubitor al sportului. În oraşul său natal, Roman, acesta îi iniţează pe copii şi adolescenţi în tainele „celui mai frumos sport” şi anume a voleiului. Gazda sa pe parcursul verii, staţiunea Venus, îi oferă şansa să joace, să antreneze şi când e departe de casă. În fiecare zi, Kenny sau micii săi ucenici, copiii, „pescuiesc” sportivi cu ajutorul „plasei” de volei. „ Jocul începe uneori cu două persoane, iar pe urmă suntem prea mulţi şi pentru două echipe. Totul e să vrei să începi de undeva. Restul vine de la sine.” Felul în care joacă, modul în care glumeşte pe teren şi îşi încurajează coechipierii, fac din el un specialist în „Arta Voleiului”. Înainte de lăsarea întunericului, pe plajă pot fi urmărite adevărate campionate de Beach Voley, miza acestora fiind : „câte o bere sau un suc pentru câştigători.” „Toţi ştim că e doar un joc şi nimeni nu se supără când pierde. Voleiul e un sport pentru oameni deştepţi, cu mintea ageră şi care înţeleg că adevărata miză e de fapt distracţia”, spune Kenny.

Sunt tânăr şi voi rămâne tânăr

Complexul artist este conştient că e un om talentat, dar consideră că cele mai importante calităţi ale sale sunt: vocea: „Am câştigat datorită timbrului vocii. Dacă vocea nu vibrează, nu transmiţi nimic. Am vrut la un moment dat să mă retrag, dar bunul meu prieten Gheorghe Gheorgiu m-a împiedicat spunându-mi că eu şi la 90 de ani, stând în spatele microfonului voi impresiona prin vocea mea, puţin răguşită, ce denotă pe de o parte căldură, pe de alta înclinaţia mea spre umor şi glume.”şi spontaneitatea: „Dacă nu aveam harul să fiu spontan şi să nu le am cu arta eram de mult plecat”, se destăinuie acesta.

Timbrul vocii sale, care este într-adevăr unul aparte, este foarte apreciat nu doar de prietenul său, ci şi de numeroşi oameni de televiziune, care i-au propus să lucreze cu ei. Kenny a refuzat orice propunere de acest gen, deoarece: „Pentru a lucra la o televiziune, înseamnă să nu mai ai timp de nimic, să nu mai ai familie, iar eu sunt un familist. Am ales familia şi arta, iar alegerea mea mă face fericit”, se confesează Kenny. Acesta are doi băieţi ce îl ajută foarte mult şi alături de care formează, cum îşi spun ei „Kenny Family”, dar despre ei o să vă vorbesc într-un alt metrial.

Kenny, omul a cărui vârstă, aşa cum îi place lui să creadă, nu poate fi ghicită, se simte mereu tânăr: „Sunt tânăr şi voi rămâne tânăr pentru că sufletul meu se hrăneşte cu artă!”. El va continua să facă ceea ce îi umple inima de bucurie până când îl vor ţine puterile. Când va simţi că într-adevăr a sosit momentul să se retragă, oraşul ales este unul foarte drag lui: „Mă retrag ca eschimoşii, împreună cu un prieten, la Sighişoara. Iubesc Ardealul şi intru în transă când mă aflu lângă ardeleni – tot ce am învăţat, am învăţat, acolo, la Sighişoara.”

Dar, până atunci, m-a asigurat Kenny „e o cale lungă”, pentru că încă nu s-a săturat de: „valurile înspumate ale mării, de nisipul fierbinte, de soarele ştrengar, de senzaţia de a trăi intens fiecare moment, de a te simţi viu…”

Şi până soarele îşi intră din nou în drepturi, Kenny nu stă degeaba…Fotografiile vorbesc de la sine.